Ploaia.

   "9x-7i > 3(3x-7u)

9x-7i > 9x-21u | :-9x

-7i  > 21u |:-7

i < 3u "

Te iubesc..Te iubesc de 8 ori , întorc 8-ul şi te iubesc până la infinit. Ţi-am pus iubirea mea în faţă, prin matematică , prin limbaj , prin meta-fizică , prin gânduri , prin scrisori şi mai ales prin FAPTE ! 

 Nu ştiu cum ai ajuns în viaţa mea, nici nu-mi mai aduc aminte cum te-am cunoscut , cred că ploua oricum , sau era vreme urâtă. Nu-mi aduc aminte numele tău dar îmi aduc aminte de noaptea trecută.
 E 11 am . M-am trezit ca de obicei înaintea ta..Iar am adormit îmbrăţişaţi , cafeaua e tot pe noptieră ,iar fereastra de deasupra capului meu pe care ne uităm noaptea la stele e întredeschisă . 
Vreau să te acaparez , să te ţin închis, să-mi aluneci prin vene asemeni serului care mi-a creat dependenţa asta nenorocită ..

            .. Hai să construim castele din aer , sau să alergăm desculţi pe cioburi de vise , sau să privim stelele de la mine de pe pat.pentru ultima dată , inainte să pleci .Sau hai mai bine .. dacă ar ploua cu iubire .. ai vrea să te uzi împreună cu mine ? 
                         

Dependenta.

   " Si vocile se impiedicau de amintiri si sunetele se incovoiau intr-o simbioza tacuta cu placerea surda ."
Era toamna lui '65 , el era intins pe iarba ,o privea cum i se strecoara prin vene , cum ii aluneca pana in calcaie si zburda linistita prin encefalul lui . Si el o lasa , o lasa sa se distreze cu viata lui . O stia mica si naiva,o cunostea , sau cel putin asa credea , destul de bine ca sa stie ca ea nu o sa plece .
O privea incet cum isi lasa parul pe spate ascunzand corpul acela sfios si albicios de domnisoara . Brusc, se rusineaza , isi ia genunchii in maini, isi arunca parul peste fata lasand sa se intrevada doar un sfert din zambetul ei strengaresc .Apoi se intoarce spre el , isi pune capul in poala lui , ii zambeste cu ochii inchisi caci soarele care lumina destul de palid zona ,totusi o orbea , si ramane asa . Cu un zambet larg ce lasa sa ii se vada dintii albi , imaculati , ochii inchisi , pielea de portelan  , amintirile ei in sufletul lui.Asa a ramas.In viziunea lui , asa a ramas mereu .
  Era deja iarna lui '70 si era ger afara si el era in acelasi parc, intins pe zapada rece in aceasi zona , fara ea , fara   ei doi incolaciti in povestea lor , fara zambete puerile aruncate pe sub par, fara parfumul suav si dulce de domnisoara.Doar el,cu ego-ul sau si poate cu..amintirile ce-l navaleau.
            "E aceasi piesa surda , amestecata cu venin ,aceasi poveste veche cu chip senin"